Popoarele germanice existau înaintea naşterii unei ţări germanice unificate. Vecinii naţiunilor germane i-au desemnat fiecare printr-un nume propriu fără însă să fi avut un nume germanic pentru ansamblul poporului german.

1. German
Cuvântul german (1512) este un împrumut din latinul germanos. Originea cuvântului este ipotetică, s-ar părea că termenul nu are raport cu latinul germanos.

Gentil ar provine dintr-o rădăcină celtică gair, „vecin”, maon, man, „popor” care este atestată de anticul cuvânt galic gair, „vecin”. Numele germani era dat de gali vecinilor lor de cealaltă parte a Rinului. Totuşi, Cezar a calificat popoarele belgiene ale germanilor şi numele de Germania desemnând teritoriile romane de pe malul stâng al Rinului şi de la nord de Marna.

O altă ipoteză ar alătura-o de germanicul geromann, lăncier, soldat echipat cu o suliţă. Această rădăcină ar fi probată prin vechiul cuvânt nordic geirr, prin vechiul cuvânt nordic-german ger sau prin anglo-saxonul gar, numele lăncii. Cuvântul gaiso, galic, care are acelaşi sens, a fost fără îndoială împrumutat şi l-a transmis latinului gaeusum. Polib citează un trib galic, Gaesati, geteii, fără îndoială o trupă de mercenari.

Numele de sufix germaniens a apărut în 1284 în franceză. Derivatele franţuzeşti (germaniste, germanique, germaniser) sunt savante şi tardive. În engleză, familia desemnează Germania (Germany), germanii (germans) într-o manieră curentă, dar după ce s-a înlocuit termenul mai vechi de Dutch. În franceză, ca în engleză şi în germană, cuvântul germanique este un hiperonim care se raportează la ansamblul limbilor din această sub familie indo-europeană. Se disting astfel:

- germanique oriental: gotic, limbă moartă.
- germanique occidental: engleză, olandeză, frisonă, afrikaaners, germană în varietăţile sale Hochdentsch, Plattdeutsch, franciq (limbă moartă), luxemburgheză, yiddiş.
- germanique septentrional: norrois (nordică, limbă moartă), islandeză, daneză, suedeză, norvegiană.

2. Deutsch
Acest radical provine din proto-germanicul „thendisko-z” relativ la popor, la naţiune, plecând de la „thenda”, popor, naţiune. Cuvântul era folosit în engleză sau franceză în scopul de a desemna limba poporului distinct de latină sau de limbile romanice.

Cuvântul englez Deutsch este derivat, el a fost folosit ansamblul popoarelor germanice din nord. Vechea folosire engleză este conservată în numele de Pennsylvania Dutschs, dat amishilor care trăiesc în munţii Appalache. Această sectă este originară din Germania de nord. Legenda „The Lost Dutchman Mine” sau mina pierdută din Germania prezintă aceiaşi singularitate, persoanjul fiind originar din Alsacia. Astăzi, numele de Dutchman se raportează în engleză la olandezi şi corespunde în olandeză lui Duits.

Radicalul „thenda” a fost conservat până la jumătate în engleză sub forma thede, dar a fost înlocuit prin echivalentele romane de people şi de nation. Alţi vorbitori negermanici folosesc forme vecine: touto )Osqa), tuath (galic), tauta (lituanian). Toţi aceşti termeni înseamnă „popor.”
Italianul folosit pentru poporul german este derivatul tedesco, născut din vechiul germanic. În schimb, ţara se numeşte Germania!!

Radicalul teuton este împrumutat din latinul clasic Teutones sau Teotonii, fiind vorba de un trib originar din Jutland (Danemarca) care a invadat Galia şi a fost învins de Marius. Termenul a apărut tardiv (1654) şi se raportează la urma urmelor la vechi germani (germains) şi la allemandes dar într-o manieră peiorativă. Derivatul teutonique este mai vechi (1489) şi s-a născut din latinul teutonicus care s-a specializat în istorie pentru a desemna un ordin cavaleresc fondat în Orient de către soldaţii veniţi din Bremen şi din Lubeck.

3. Allemand
Cuvântul francez allemand, cât şi spaniolul aleman, vechiul cuvânt englezesc almain, provin din numele particular al unui popor, alemanni „toţi oamenii.” Alamanni s-au stabilit într-o regiune în jurul Rhinului superior, de la Jura la Pădurea Neagră. Era deci poporul de limbă germanică cel mai în direct cu francezii.

Adjectivul alemanique de origine savantă se raportează la vorbitorii germani din nordul acestei regiuni: alsacieni, elveţieni, alemanici (germanici) sau schwytzerdentsch, suabi, cei din Baden şi bavarezi. Mai specific, adjectivul distinge elveţienii de limbă germană de elveţienii de limbă franceză sau de Elveţia romandă.
Unele sate din Franţa sunt vechi colonii de alamani ca Allemague, Allemaigne.

4. Saksa
Finlandezul saksa provine de la triburile de saxoni care ocupau nordul Germaniei. Numele de saxoni s-a specializat în limba franceză pentru a desemna:

- regiunile din nord-vestul Germaniei sau Saxa şi locuitorii lor;
- englezii sau anglo-saxonii, vorbitorii de germană invadatorii anglii, iuteii şi saxonii.

5. Muţii
Rusescul nemets, neamţ, allemand (german) s-ar traduce prin nemoj (mut, idiot) în slava veche. Cel care nu era capabil de a vorbi o limbă înţelegătoare nu era bun de a vorbi deloc. Insulta este similară cu cea de barbar pentru popoarele care nu erau greceşti, apoi non latine, care nu puteau articula decât o onomatopee similară cu un limbaj de animal.
Limbile slave i-au influenţat ungara (limbă neeuropeană) nemet şi româna. Oraşul Piatra Neamţ este tradus prin „piaţa germanilor.”

6. Vacija
Letonul vacija provine poate dintr-un cuvânt care înseamnă Vest, căci germanii locuiau la Occident de acest popor baltic.

7. Goţi
Numele triburilor goţilor au rămas specializate mai puţin atunci când sunt luate într-un sens peiorativ şi ca insulte. Contrar unei legende, ostrogoţii nu sunt goţii din Est ci goţii strălucitori. Vizigoţii nu sunt goţii goţii din Vest, ci goţii înţelepţi. Termenul got vine din gotomes născut din gut-thiuda, „poporul bun.”

Se poate remarca o formă de suprasolicitare în epitetele valorizante. În epoca clasică, adjectivul gotic însemna tot ceea ce aparţinea timpului vechi şi căruia îi lipseşte gustul.
O altă eroare frecventă constă în a confunda alfabetul gotic şi scriitura fină gotică. Limba gotică era vorbită de vandali şi de burgunzi, a fost scrisă cu ajutorul unui alfabet imitat în parte din alfabetul grec de episcopul Wulfila în sec. IV. Dar acest alfabet gotic nu are niciun punct comun cu scriitura gotică care este o maniere de scriere în alfabet latin. Pe de altă parte, scriitura germană veche este calificată drept gotică în timp ce numele său exact este fraktur.
Este vorba de conotaţie peiorativă care se aplică de pildă în Franţa vechii scriituri considerată sa stranie, arhaică, rudimentară.

8. Vandalii, longobarzii, francii, burgunzii
Numele anumitor triburi germanice au trecut ca nume de regiuni.

Vandalii
Acest trib s-a stabilit în sudul Spaniei şi a dat numele său Andalusiei. În franceza veche cuvântul este wandele şi forma sa actuală este stabilită de Voltaire în 1732. Începând cu acest moment, vandalii au devenit sinonim cu barbar, sălbatic, asasin, hoţ. Termenul vandalism s-a născut în secolul următor pentru a desemna distrugerea monumentelor. Avem o evoluţie simetică a celui de gotic, dar mai tardivă. Pentru Iluminişti, vandalii sunt legaţi de invazii şi de distrugeri, dar termenul gotic va deveni pozitiv în istoria artei în secolul următor şi vandalii vor fi cei care vor fi atacaţi în locul goticului.

Pierderea wului germanic în spaniolă, apoi în franceză, în numele Andalusia ne lasă să presupunem că numele ar putea fi fandalo.

Longobarzii
Longobarzii sau lombarzii au dat numele lor regiunii din nordul Italiei în jurul fluviului Po. Bancherii zişi lombarzi, vor deveni sinonim cu cămătar. Se spunea Mergând de la evreu la lombard pentru a zice că se împrumuta de la unul pentru a rambursa altuia.

Francii
Francii salieni au dat numele lor Franţei în timp ce francii ripuairi sau vecini de mal cu Rhinul au dat numele lor regiunii germane Franconia. Regiunile populate în majoritate de franci între Rhin şi Moselle posedă vorbitori zişi franciques - luxemburghezi, Platt en Moselle, sarroieni - care disting de vorbitorii zişi a lemaniques vecini.

Burgunzii
Burgunzii au dat numele lor Burgundiei (Bourgogne), Burgondy în engleză. Noţiunea de Burgundia a variat considerabil de-a lungul timpului: regatul Burgundia îngloba tot sud-estul Franţei, mai târziu Franche-Comte a fost mai întâi comitatul Burgundia în Sfântul Imperiu romano-germanic în opoziţie cu ducatul Burgundia în regatul Franţei.

Sarmaţii
Şi-au lăsat numele în câteva sate din Franţa, cum ar fi Sermaize.

Alanii
Nu au lăsat urme lexicale. Osetienii descind din alani. Rădăcina este aceiaşi cu cea de allemand (german).
Dar mai sunt popoare care şi-au lăsat numele peste timp: bayuvaţii sau bavarezii, tuingienii, frisonii, iuteii, anglii. Altele sunt numai istorice: cheruscii, marcomanii, bructerii, suevii şi silingenii.